A fost un incendiu într-un mall din Rusia, au murit cîteva zeci de oameni dintre care peste 40 au fost copii (asta e varianta oficială, oamenii spun că de fapt au fost câteva sute, ceea ce e probabil adevărat, judecând după imaginile pe care le-am văzut pe net).
Reacția autorităților din Rusia este predictibilă – mușamalizare, lacrimi de crocodil, cenzură, amenințări mai mult sau mai puțin voalate etc., n-are rost să scriu aici despre cum rezolvă kgb-istii problemele sociale, e un lucru știut de toată lumea. Ceea ce mi se pare incredibil, în schimb, este reacția unora dintre românii care postează pe Facebook comentarii de genul: “Așa le trebuie, i-a bătut Dumnezeu pentru că rușii aruncă bombe peste copiii din Siria”.
Iarăși, nu cred că are rost să argumentez împotrivă unor astfel de postări (pentru că nu cred că te poți înțelege cu niște oameni – să-i numim oameni, deocamdată – care refuză să accepte până și cel mai simplu argument – anume, că niște copii nu pot fi vinovați pentru moartea altor copii într-un război absurd). Doar că am avut curiozitatea să mă uit pe paginile unora dintre cei care comentează și am văzut că așa cum se bucură că mor copiii rușilor pentru că, nu-i așa, și rușii omoară copii în Siria, se bucură și când mor copii în Siria pentru că și musulmanii comit atentate teroriste în țările din vestul Europei, și se bucură și când au loc atentate în țări precum Franța sau Belgia pentru că vest-europenii își merită soarta pentru că primesc refugiații în loc să ne ia pe noi de crescut.
În rest, paginile de Facebook ale monștrilor care se hrănesc cu suferința altora sunt pline de citate motivaționale, poze cu flori și peisaje, urări de bine, Feng-shui și alte chestii din astea care să-ți facă ziua mai frumoasă.