O poză, câteva explicatii

Pe contul de Facebook, al fostului ministru al Sănătății, în Guvernul Tehnocrat, Vlad Voiculescu, a apărut această poză.

 

 

Cum văd că o grămadă de oameni își dau părerea despre poza cu pricină și o nimeresc că nuca-n perete, o să încerc să vă explic eu ce-i cu poziția doamnei Olguța.

Prima explicație: Doamna Olguța vrea să demonstreze că transparența și deschiderea sunt, într-adevăr două valori cheie ale partidului din care face parte. Dacă e-așa, mă bucur că Viorica Dăncilă și Sevil Shhaideh nu sunt la fel de deschise, ar fi sost un spectacol greu de privit.

A doua explicație: Sindicaliștii din sănătate au întrebat ce vor primi în urma negocierilor și doamna ministru al muncii le-a arătat clar, fără echivoc, ce-or să primească atât ei cât și restul fraierilor care au îndrăznit să creadă (parcă așa suna sloganul electoral al PSD-ului – “Îndrăznește să crezi!”, nu? )

O a treia explicație ar fi aceea potrivit căreia PSD-ul e un partid care tace și face. Gândiți-vă că Elena lu’ Traian ne-a promis încă din iarnă niște poze cu domnia sa în tinpul vizitei la ginecolog și-nimic. Pe când Olguța, tace și face. Sau tace și desface, cum preferați

Ultima, dar cu siguranță, nu și cea din urmă explicație este aceea că printre sindicaliști era și o persoană de sex feminin al cărei nume este Mărioara și care a sâcâit-o pe Olguța Vasilescu cu diverse cererei aberante. Exasperată, Olguța a răbufnit, adresându-i sindicalistei neaoșa vorbă românească: “Iaca sula, Marioara!”

Adrian Nastase despre apropierea geografică dintre România și Rusia

Cel mai pușcăriaș blogger al țării (Năstase, dacă nu știți despre cine vorbesc) zice despre relațiile dintre România și Rusia că “Istoria nu ne-a pus întotdeauna impreună, geografia, da.”Ascultându-l (sau citindu-l) ai zice că Ucraina e cam cât Liechtenstein-ul sau că poporul ucrainean a apărut din neant acu’ câțiva ani.

Asta îmi aduce aminte de bancul ăla vechi “Cu cine se învecinează Rusia? Cu cine vrea ea!” – deși nu prea mai sună a banc.

O intrebare despre marele miting

Eu nu înțeleg o chestie: ce naiba caută Tăriceanu-5-neveste și Dragnea-cel-cu-multe-amante la mitingul pentru susținerea familiei tradiționale. O fi vorba despre familia tradițională turcă și nu știm noi?

Românii, alegerile din Ungaria si părerea lu’ nea Costică

Nici nu s-au terminat bine alegerile din țara vecină, Ungaria, și au și tăbărât ziariștii și analiștii politici români (adică parerologii și băgătorii de seamă de profesie) să analizeze rezultatele, să facă portretul alegătorului maghiar, să facă predicții pe termen scurt, mediu și lung – mă rog, scenariul obișnuit, doar știți că cetățenii unui stat oarecare trebuie să ne ceară nouă părerea înainte de a pune ștampila – și asta indiferent dacă este vorba despre alegeri locale sau generale și indiferent de țara în care se desfășoară alegerile – pentru că noi, ca popor înțelept, avem dreptul (și chiar datoria morală) de a ne da cu părerea deopotrivă despre alegerile din Rusia, Franța, SUA, Germania, Mongolia sau, de ce nu, Kârgâzstan.

Fiind martor fără voie (mi-au invadat contul de Facebook) la această revărsare de înțelepciune românească mă gândesc că imaginea României personificate (o știți, fata cu flori în păr, îmbrăcată în straie țărănești) este total greșită – de fapt, România personificată ar trebui să arate ca un bătrân filosof care trăiește pe vârful unui munte, la care vin celelalte popoare să ceară sfat în momente de cumpănă. Dar mai apoi am ascultat-o pe Viorica Dăncilă vorbind despre cum are ea “încrederea că echipa care am venit vor găsi soluții”, mi-am amintit cine face parte din guvern, pe cine trimit românii în Parlament (și asta nu de azi, de ieri, ci de la revoluție incoace) și mi-am dat seama că România personificată seamănă mai degrabă cu nea’ Costică, bețivanul de la scara doi care mă oprește mereu să-mi povestească despre cum a inventat Ceaușescu saracu’ o armă laser care topea tancurile rușilor și de-aia l-au omorât masonii, ca să nu devină țara noastră cei mai mare putere economică și să ia oamenii pensii mari, că el a muncit 30 de ani la IMGB și a ajuns să nu aibă ce să mănânce, abia de-i ajunge pensia pentru băutură.