Sinopsis Patul lui Procust
Poetul și ziaristul Ladima (Oleg Yankovki) se sinucide, iar prietenul său, Fred Vasilescu încearcă să afle motivele sinuciderii lui. Află astfel că Ladima s-a sinucis din cauza unei misterioase Doamne T. (Maia Morgenstern). Sursa: cinemagia.
Bun, nu cred că are sens să povestesc subiectul filmului, bănuiesc că toată lumea știe despre ce e vorba.
Ceea ce este surprinzător la acest film este modul în care cei doi regizori (soț și soție, dacă interesează pe cineva) reușesc să facă un film atât de prost pornind de la unul dintre cele mai bune romane românești (nu vă lăsați păcăliți de notele mari de pe site-urile de profil, din comentarii se vede clar că notele mari au fost acordate pentru carte, nu pentru film.
Am văzut mai demult un film ucrainean numit “Plamya” (The Tribe). Este un film despre surdo-muți și în tot filmul nu se rostește măcar o replică pentru că regizorul a considerat că emoțiile fundamentale (iubirea, ura, frustrarea, violența etc) sunt universale și nu e nevoie de cuvinte pentru a fi înțelese. Și pot să spun că a avut dreptate-știi în orice moment ce se întâmplă cu personajele din film-și asta fără să știi dinainte acțiunea filmului, așa cum se întâmplă spre exemplu în cazul filmului (mi-e greu să-i zic film, dar nu am alt termen la îndemână) Patul lui Procust
Acum, să încercam un exercițiu similar cu Patul lui Procust: deschidem youtube-ul (filmul poate fi văzut gratis acolo; pe bani nu știu dacă s-ar uita cineva la el), dăm sonorul la minim, alegem o scenă în care apare Ladima (pentru că e personajul principal, nu de altceva-în afară de Dinică toți fac niște roluri de toată jena) și încercăm să ghicim ce se întâmplă în sufletul personajului: Este îndrăgostit? Suferă? O fi mai degrabă amuzat? Este el oare mânios? O fi supărat că a luat bătaie Rapidul? Sau poate îi este, pur și simplu, foame și sete.Sau poate că, vorba cântecului, i-o fi dor de codrul verde.