Proful de mate pe care l-am avut în generală era un un tiran coleric și extrem de sadic, care ne bătea de ne zvânta.
Și cum era dirigintele clasei, datoria lui era să ne bată nu doar pentru tâmpeniile pe care le făceam la ora lui, dar și pentru ce făceam la alte ore.
Îmi amintesc că odată, în recreația mare, eram vreo 15-20 de băieți și vreo 5-6 fete aliniați la perete, în timp ce pârâcioasa clasei citea de pe o foaie cine și ce făcuse iar dirigul împărțea într-o veselie șuturi, capace, palme, dupaci, ghionturi, cașpice – mă rog, tot tacâmul.
Și în toiul distracției numai ce sună clopoțelul, semn că recreația mare se sfârșise, iar dirigu’ zice cu năduf:
– Păi sigur că da, alți profesori stau și fumează în cancelarie, iar eu stau ca prostu’ să vă bat pe voi.
*
Disclaimer: Această postare a izvorât doar din pura placere de a -mi depăna amintirile și nu are nicio legătură cu fapte, persoane sau scandaluri reale (și recente).
Numai oamenii cu mințile nărăvite la rele s-ar putea gândi să facă vreo paralelă între dirigul cel sadic și politicienii care se văicăresc pe FB despre cum se sacrifică ei pentru binele comun.
Am zis! Howgh!