Tag: guvernul romaniei

Primul meu scenariu

Filmul anului: Soroș Mondialu’ vs Livache al Romaniei
*
Gata, vă anunț că mi-am schimbat ocupația. Renunț la psihologie, m-am apucat să scriu scenarii pentru filme SF de acțiune și în continuare o să va prezint primul meu scenariu (bine, e doar un sketch pentru moment) în care este vorba despre războiul total dintre un miliardar malefic și un politician cu (mult prea) multe secretare (un fel de Alien vs Predator, da’ mult mai mișto).

*

Primul cadru:

Pe la începutul anilor ’90 miliardarul (un evreu născut în Ungaria, stabilit în SUA, să-i spunem George) își face concediul împreuna cu un grup de prieteni într-o țară săracă, abia ieșită din comunism (să spunem, România). În timp ce se aflau printr-un județ prăfuit din sudul țării (să spunem Teleorman) se opresc la o cârciumă la o porție mititei cu muștar și o halbă de bere.

Din una-n-alta, mai un rând de bere, mai niște alune, mai niște manele, iar bere, iar manele, alea-alea, petrecerea se întinde până noaptea târziu și americanii pleacă acasă pe 7 cărări.

*
Scena a doua (intriga):

O lună mai târziu, undeva în New York, miliardarul cel malefic se pregătește să plece la bursă să cumpere niște țări. În timp ce-și verifică hârtiile dă peste o chitanță scrisă de mână și începe să zâmbească amintindu-și de chiolhanul din România.

– Bă, ce țară, ce oameni, ce bere bună au acolo. Oare n-o fi de vânzare România asta? se întreabă miliardarul zâmbind melancolic.

– Bă frățică, da’ ce-i asta? se întreabă el la un moment dat, încetând să mai zâmbească. Golden de Odobești, 4 sticle, fasolică afumată, 2 porții, castraveciori… da’ noi n-am comandat așa ceva… javra aia de ospătar m-a tras în piept cu nota de plată…

Pe măsură ce se gândește mai mult, lui George miliardarul i se schimbă dispoziția precum agentului din Suspecți de serviciu când și-a dat seama că K. Spacey i-a tras-o și lui, și întregii secții de poliție (fără nicio legătură cu acuzațiile de hărțuire sexuală aduse lui Spacey – aaa, de fapt cred că mai bine scot asta din scenariu).
Noi și noi amintiri i se deșteaptă în minte, și, mai presus de orice, zâmbetul perfid am ospătarului mustăcios, o imagine care o să-l bântuie până la sfârșitul vieții.

– Asta n-o să rămână așa, își spune George, în timp ce formează numărul CIA-ului. Alo, Jonny? Eu îs, mă, George. Da, mă, Soroș. Bă, auzi, ia zi, cum îl chema pe chelnerul ăla din România? Liviu? Liviu și mai cum? Aha, gata am notat. Auzi, da’ n-ai niște asasini de vânzare? Patru? Bă, cam scump. Patru? N-am nevoie de atâția…aaa, cumpăr 3 și-al 4-lea e gratis, la pachet, cum ar veni. Bun, hai că iau un pachet promoțional. Da’ vezi să mi-i trimiți încă de azi, că am nevoie de ei.

*
partea a 3-a:

Abia acum lucrez la ea, da’ vă zic eu că are de toate: secretare sexoase, deturnări de fonduri europene, pomeni electorale, alte secretare-mai sexoase decât primele, demonstrații și bătăi cu jandarmii, scene comice cu miniștri analfabeți, spioni și servicii secrete, icoane pe pereții jandarmeriei, alte secretare (o grămadă de secretare apar în filmul meu).

Singura problemă ar fi că în film apar atât de multe scene cu M**e PSD încât nu cred că o să fie acceptat pe marile ecrane, probabil o să fie lansat direct pe Youporn. Ei, lasă că românii nici măcar n-au nevoie să vadă filmul asta la cinema, îl pot vedea live în jurul lor.

De ce oare nu apreciem sinceritatea?

Bă frate, da’ ciufuți mai sunt și românii. Când îi minți, că de ce i-ai mințit, când le spui adevărul, că de ce nu-i minți frumos.

No, uitați-vă la tanti Carmen Dan. A avut și ea un moment de sinceritate și a recunoscut că se uită la Tv că să vadă ce se mai întâmplă în țărișoara asta și i-a sărit în cap toată lumea.

Da’ voi ce credeați, că tanti Carmen se informează din rapoartele alea trimise de SRI, poliție și alte instituții din astea cu rol obscur? Acuma, serios, voi știți cum arată un raport din ăla? O grămadă de text, niște cifre și niște grafice, dar fără poze, fără nimic care să te ajute sa te mai destinzi puțin in timpul lecturii. Voi chiar puteți să v-o imaginați pe tanti Dan citind cap-coadă un astfel de raport?

Televizorul, sursa relelor

Da, măi, da. Ce vă mirați așa că dna Carmen Dan s-a informat de la televizor și ajuns la concluzia că protestatarii sunt niște soroșiști anarhiști și violenți și trebuie să trimită jandarmi înarmați contra lor?

Doar că biata femeie nu si-a dat seama că se uită la o emisiune difuzată în reluare la care invitat era tot ea, vorbind tot pe tema protestelor. Acuma’ ce-i drept, oamenii (precum și majoritatea primatelor) se recunosc în oglindă, dar nu spune nimeni că au si capacitatea de a se recunoaște și la televizor.

 

Oricum, aveau dreptate cei care spuneau ca televizorul prosteste lumea.

Au fost sau n-au fost avertismente?

Văd că se tot plânge lumea de intervenția jandarmilor de pe data de 10 August. Pe de altă parte, jandarmii susțin că au avertizat manifestanții că urmeaza o intervenție în forță, așa că cei care nu au încasat-o sunt vinovați de ignorarea avertismentelor jandarmeriei.

Păi hai să vedem:
1. Au anunțat prin portavoce că urmează intervenția în forță. Oamenii spun că era gălăgie de la muzică și vuvuzele, că portavocea nu era nici măcar pornită, că jandarmul care a trimis avertismentul vorbea în șoaptă, chestii din astea. Bun, să admitem că n-ați auzit.

2. Orice prost știe că peste 90% din comunicare este non-verbală. Jandarmii sunt și ei*** foarte bine informați asupra acestui subiect, așa că au apelat și la această modalitate de comunicare. Astfel, nenea ăla imbrăcat în alb (eu credeam că e vreun mafiot columbian, ceva, dar când colo e ditamai colonelul sau ce-o mai fi și el) toată seară a făcut semne din sprâncene către manifestanți.

Deci, precum spuneam, al doilea avertisment (ignorat ca și primul) a fost transmis prin ridicarea repetată a sprâncenelor către manifestanți

3. Mai mult decât atât, Vanghelia Gușterova (adică Baba Vanga, pentru cine nu știa) a prezis exact data și locul intervenției jandarmilor, numărul de lovituri de baston care urmau a fi aplicate, ba a prezis chiar și numele gazului care urma a fi folosit.

Așadar, vi s-au dat destule avertismente. Dacă ați ales să le ignorați pe toate, e problema voastră, băi anarhiștilor soroșiști.

Mai bine le-ați mulțumi jandarmilor că au fost băieți finuți și v-au dat doar o bătaie din aia omologată, conform standaredelor UE. Având în vedere că majoritatea jandarmilor sunt veniți direct de la coada vacii vă puteau da o bătaie de-aia tradițional-ghiolbănească de vă trecea cheful de a face sex oral cu mult-iubitul nostru partid.

*** Nu-i așa că în punctul marcat cu steluțe v-ați gândit că urmează ca eu să pun la îndoială IQ-ul jandarmerilor? N-ați nimerit-o, eu îi respect și îi apreciez foarte mult pe subalternii doamnei Carmen Dan. Cam la fel de mult pe cât o respect și o apreciez pe șefa lor, Doamna Carmen Dan însăși.

Nemuritoarea

Îmi aduc aminte când am văzut (pentru prima dată, că l-am revăzut de 10 ori după aia) Nemuritorul – ăla vechi, cu Christopher Lambert.

Se băteau ei acolo, pe dealurile din Scoția, și a venit urâtu’ ăla și l-a rănit rău de tot pe Duncan care a intrat în comă și a murit în noaptea aia și l-au plâns neamurile, dar el a doua zi a înviat și se plimba prin sat cu pletele în vânt și nimeni nu l-a crezut că a înviat din morți doar așa, că era el special, și toată lumea l-a acuzat că și-a vândut sufletul diavolului.

În 2018, undeva pe plaiurile noastre se băteau jandarmii cu manifestanții (mă rog, jandarmii în băteau pe ceilalți, de fapt) și au sărit niște soroșiști haini și-am bătut rău de tot o biată jandarmerița care a intrat în comă și a murit în noaptea aia la spital și au plâns-o toți oamenii cu suflet mare care se uită la Antena3.

Dar ea a înviat a doua zi și a început să alerge cu pletele fluturându-i în vânt (mă rog, nu doar pletele îi fluturau, dar nu asta este important) și nimeni n-a crezut că fata și-a revenit doar așa, cu ajutorul medicinei, și toată lumea a acuzat jandarmeria de lucruri necurate.

Asta e, s-a ticăloșit lumea și nu mai crede nimeni în miracole.

De ce jignim joi muia

Îmi aduc aminte de o poezie pe care am studiat-o în liceu, se numea “De ce să jignim lemnul?” (mă rog, vorba vine că am studiat-o, dormeam de rupeam în timpul orelor de română, iar poezia modernă nu prea m-a atras).

Oricum, ideea e alta. Mă întreb de ce oare am asociat noi sexul oral cu PSD-ul. De când cu sloganul “Muie PSD” parcă nici Youporn-ul nu mai are farmecul de altădată…

Ce să-i faci, așa suntem noi românii, tot timpul simțim nevoia să depreciem câte ceva: ba lemnul, ba sexul oral, ba moneda națională (la asta din urmă chiar excelăm)

Robor-ul, inflația si pesede-ii

Ce vă tot îngrijorați atâta cu creșterea ROBOR-ului și cu inflația?

Parcă n-ați mai văzut chestia asta o dată, pe vremea lui Văcăroiu: crește inflația, cresc prețurile, se devalorizează leul greu cum s-a devalorizat și strămoșul lui, leul socialist, și când ajunge Euroiul să valoreze 40.000 de lei grei (nu 4,7 că acum) PSD-ul o să taie zerourile și o să trecem de la leul greu la Leul Super-Greu (denumiri alternative: Adevăratul Leu Greu, Leul Greucean, Leu-Pesedeu) și totul se resetează. Ciclul ăsta poate fi repetat la infinit (cam ca în Matrix, dacă va amintiți că alde’ Neo, Trinity, Morpheus, orașul oamenilor și toate celelalte erau la a nu-știu-câta versiune).

 

 

Românii, alegerile din Ungaria si părerea lu’ nea Costică

Nici nu s-au terminat bine alegerile din țara vecină, Ungaria, și au și tăbărât ziariștii și analiștii politici români (adică parerologii și băgătorii de seamă de profesie) să analizeze rezultatele, să facă portretul alegătorului maghiar, să facă predicții pe termen scurt, mediu și lung – mă rog, scenariul obișnuit, doar știți că cetățenii unui stat oarecare trebuie să ne ceară nouă părerea înainte de a pune ștampila – și asta indiferent dacă este vorba despre alegeri locale sau generale și indiferent de țara în care se desfășoară alegerile – pentru că noi, ca popor înțelept, avem dreptul (și chiar datoria morală) de a ne da cu părerea deopotrivă despre alegerile din Rusia, Franța, SUA, Germania, Mongolia sau, de ce nu, Kârgâzstan.

Fiind martor fără voie (mi-au invadat contul de Facebook) la această revărsare de înțelepciune românească mă gândesc că imaginea României personificate (o știți, fata cu flori în păr, îmbrăcată în straie țărănești) este total greșită – de fapt, România personificată ar trebui să arate ca un bătrân filosof care trăiește pe vârful unui munte, la care vin celelalte popoare să ceară sfat în momente de cumpănă. Dar mai apoi am ascultat-o pe Viorica Dăncilă vorbind despre cum are ea “încrederea că echipa care am venit vor găsi soluții”, mi-am amintit cine face parte din guvern, pe cine trimit românii în Parlament (și asta nu de azi, de ieri, ci de la revoluție incoace) și mi-am dat seama că România personificată seamănă mai degrabă cu nea’ Costică, bețivanul de la scara doi care mă oprește mereu să-mi povestească despre cum a inventat Ceaușescu saracu’ o armă laser care topea tancurile rușilor și de-aia l-au omorât masonii, ca să nu devină țara noastră cei mai mare putere economică și să ia oamenii pensii mari, că el a muncit 30 de ani la IMGB și a ajuns să nu aibă ce să mănânce, abia de-i ajunge pensia pentru băutură.