“Demoni albi energetici”
Astea sunt o parte dintre creaturile care o hărțuiesc pe băbuța cu gesturi repezite și cu privirea stranie care vine uneori seară, târziu, în Mega Image-ul de lângă stația de metrou Titan. Dacă va intersectati cu ea, aveți grijă că este ușor agresivă și uneori dă să muște (nu, nu glumesc).
Și tot la Mega mai vine și o femeie înaltă, cu părul răvășit, foarte slabă, care, cum-necum, își face singură cumpărăturile și apoi pleacă liniștită cu sacoșele pe care, din când în când, le lasă jos ca să poată gesticula în voie către companionul invizibil care pare să o însoțească tot timpul.
Pe asta nici n-aș fi observat-o dacă nu ar fi fost micii cerșetori de la Lidl, care obișnuiesc s-o fugărească și să arunce cu pietre în ea.
Până acum ceva vreme mai era și un nene la vreo 40-50 de ani, care vorbea singur o pe bancă, dar asta a dispărut de la o vreme-de altfel, arăta a fost pușcăriaș, nu m-ar mira să fie la închisoare.
Și nu sunt singurii, e plină zona de oameni cu probleme psihice mai mult sau mai puțin grave. Chiar zilele trecute am văzut o femeie, care la prima vedere era perfect sănătoasă, doar că din când în când se oprea, zâmbea și făcea un gest cu mâna dreaptă de parcă ar fi mângâiat pe creștet un copil.
Și toți oamenii ăștia umblă singuri pe străzi; nu doar că nu au însoțitori specializați, dar nici rudele nu par să se ocupe de ei. Și în mod sigur fiecare om pe care l-aș întreba ar putea să-mi dea o mică listă cu “nebuni”, pentru că e plină România de oameni cu probleme psihice care, în lipsa spitalelor, a medicamentelor și, mai ales, a psihologilor și psihiatrilor bine pregătiți și motivați, umblă aiurea pe străzi, spre încântarea sau, după caz, spre scârbă “normalilor”.
Care normali, după ce că sunt vinovați că au întreținut ani de zile un sistem corupt din care au dispărut fără de urmă banii cu care s-ar fi putut rezolva (și) această problemă, mai au și colți împotrivă “demenților”, pentru că, nu-i așa, oamenii cu probleme psihice sunt vinovați de boală lor, s-ar putea vindeca oricând, dar nu vor să facă sport și să gândească pozitiv, ai naibii zăluzi.
Și mulți oamenii ăștia “normali” (și nu degeaba am folosit ghilimelele) înjură, scuipă, îmbrâncesc nebunii, adăugând astfel și mai mult stres la problemele pe care bieții oameni le au deja.
Bine, am exagerat și eu puțin, de cele mai multe ori “normalii” nu sunt agresivi cu “nebunii”, mai degrabă se amuză pe seama lor, mai ales când se găsește câte un influensar să intervieveze câte un lunatic (ca în cazul inteviului “Ați ținut post?” cu femeia de la Mitropolie) și să posteze apoi filmulețul pe net, ca să ne hahaim toți de cum nu reușesc nebunii să-și adune gândurile.
Oricum, trebuie să-i înțelegem și poe cei care se râd, pentru că, la urma urmei, ce poate fi mai amuzant decât discursul incoerent al unui om bolnav de schizofrenie?
Bine-bine, râdem, glumim, dar nu părăsim incinta, nu-i așa? Că dacă îl apucă amocul pe vreunul dintre nebuni și omoară vreun om, îndată încetează hăhăiala generalizată și “normalii” încep să urle pe net că să fie schingiut criminalul, să fie ars de viu, spânzurat, bătut cu capul de pereți… Mă rog, fantezii de-astea de om normal.