Anecdote istorice – pariorul

Am citit acum mulți ani, într-un almanah, câteva povestiri despre pariuri celebre. Nu știu dacă povestirile prezentate erau reale, dar una dintre ele mi s-a părut foarte interesantă:

Într-o unitate militară din Rusia (în timpul perioadei țariste) urma să fie transferat un ofițer renumit pentru abilitatea de a câștiga pariurile.

În prima seară, în timpul mesei, comandantul noii unități a vrut să afle care era secretul pariorului.

– Citesc foarte ușor oamenii, a spus pariorul.

– Serios? Zi-mi ceva despre mine, a zis generalul.

– Spre exemplu, Dvs. faceți eforturi să zâmbiți deși tare vă mai supără rana de la picior.

– N-am fost niciodată rănit la picioare, a răspuns generalul.

– Ba eu cred că da.

Generalul a zâmbit și a spus:

– Pariem pe 100 de ruble?

– Firește, a răspuns bucuros pariorul.

Calm, generalul s-a descălțat de cizme, apoi de obiele, și-a ridicat picioarele în aer și a invitat pe oricine din sală să vină să-i le examineze. Nici urmă de rană, așa că generalul a câștigat pariul și a luat suta de ruble.

În aceeași seară, generalul, fericit nevoie-mare, i-a scris o scrisoare fostului comandant al renumitului parior: “… nu știu ce fel de oameni sunt pe-acolo, dacă pot pierde în fața unui mujic ca ăsta…” și a continuat povestind întâmplarea cu pariul.

La câteva zile a venit răspunsul: “… înainte de a pleca de-aici, “mujicul” a pariat mii de ruble cu diverși ofițeri că, încă din prima seară, o să te facă să-ți scoți cizmele în fața lui, iar tu o să fii atât de mândru de isprava ta încât o să ne anunți despre ea printr-o scrisoare oficială”.

*

Îmi imaginez un pariu intre doi influensări d-ăia mari:

– Pariez pe 120.000 de parai că în câteva zile juma’ de mapamond o să vorbească despre banane lipite cu scoci.

Adrian Nastase despre apropierea geografică dintre România și Rusia

Cel mai pușcăriaș blogger al țării (Năstase, dacă nu știți despre cine vorbesc) zice despre relațiile dintre România și Rusia că “Istoria nu ne-a pus întotdeauna impreună, geografia, da.”Ascultându-l (sau citindu-l) ai zice că Ucraina e cam cât Liechtenstein-ul sau că poporul ucrainean a apărut din neant acu’ câțiva ani.

Asta îmi aduce aminte de bancul ăla vechi “Cu cine se învecinează Rusia? Cu cine vrea ea!” – deși nu prea mai sună a banc.

Monştrii dintre noi

     A fost un incendiu într-un mall din Rusia, au murit cîteva zeci de oameni dintre care peste 40 au fost copii (asta e varianta oficială, oamenii spun că de fapt au fost câteva sute, ceea ce e probabil adevărat, judecând după imaginile pe care le-am văzut pe net). 
  
    Reacția autorităților din Rusia este predictibilă – mușamalizare, lacrimi de crocodil, cenzură, amenințări mai mult sau mai puțin voalate etc., n-are rost să scriu aici despre cum rezolvă kgb-istii problemele sociale, e un lucru știut de toată lumea. Ceea ce mi se pare incredibil, în schimb, este reacția unora dintre românii care postează pe Facebook comentarii de genul: “Așa le trebuie, i-a bătut Dumnezeu pentru că rușii aruncă bombe peste copiii din Siria”. 
  
    Iarăși, nu cred că are rost să argumentez împotrivă unor astfel de postări (pentru că nu cred că te poți înțelege cu niște oameni – să-i numim oameni, deocamdată – care refuză să accepte până și cel mai simplu argument – anume, că niște copii nu pot fi vinovați pentru moartea altor copii într-un război absurd). Doar că am avut curiozitatea să mă uit pe paginile unora dintre cei care comentează și am văzut că așa cum se bucură că mor copiii rușilor pentru că, nu-i așa, și rușii omoară copii în Siria, se bucură și când mor copii în Siria pentru că și musulmanii comit atentate teroriste în țările din vestul Europei, și se bucură și când au loc atentate în țări precum Franța sau Belgia pentru că vest-europenii își merită soarta pentru că primesc refugiații în loc să ne ia pe noi de crescut.
  
 În rest, paginile de Facebook ale monștrilor care se hrănesc cu suferința altora sunt pline de citate motivaționale, poze cu flori și peisaje, urări de bine, Feng-shui și alte chestii din astea care să-ți facă ziua mai frumoasă.