Acum vreo 30 de ani, la o reuniune de familie, cineva făcuse piure de cartofi iar eu voiam cartofi prăjiți.
Tata către mine:
– Băi, mănâncă pireul că altceva nu capeți!
Eu, super-șmecherit, aranjându-mi bretonul care-mi tot cădea în ochi:
– Pireul este un port pe lângă Atena. Oare nu se supără grecii dacă-l mănânc?
Neamurile către tata:
– Hă-hă-hă, Viorele, da’ ce ți-a zis-o!
Două minute mai târziu, tot neamurile:
– Lasă-l, Viorele, că-l omori.