Șerban Nicolae combate teoria evoluționistă. Ce înseamnă asta?
Pe scurt, ar fi cam așa:
În timp ce noi toți susținem că am evoluat din maimuțe, domnul senator susține că el n-a evoluat. Bine, Șerbane, dacă așa zici tu…
Month: September 2018
Povestitorul de filme
Pe vremea lui Ceaușescu fiecare scară de bloc avea câte un băiet (erau și fețe, dar mai rar) cu un dar aparte: povestitorul de filme.
Povestitorul de filme era, cum să vă zic, un personaj foarte important pentru toată drăcărimea din cartier. Spre ex, dacă nu te puteai decide între Sora 13 și Zorro, îl întrebai pe povestitor la ce film se duce și tu te duceai liniștit să-l vezi pe celălalt, pentru că nu pierdeai nimic.
Exista chiar și o ierarhie a povestitorilor de filme: erau ăia meseriași, peste ei cei care povesteau un film de parcă-l vedeai în fața ochilor, apoi cei care povesteau atât de bine încât puteai să minți spunând că ai văzut chiar tu filmul și, deasupra tuturor, erau ăia creativi, care le ziceau așa de bine că versiunile lor erau mai mișto decât originalul.
Eu credeam că ocupația asta a dispărut după revoluție, dar ascultându-i pe Livache și pe Pandeleasca povestind despre asasini, masoni, urmăriri cu mașini și altele de felul asta îmi dau seamă că m-am înșelat în privința asta cam cum m-am înșelat când am avut încredere în unu’, Emil Constantinescu (nu-l știți voi, spre deosebire de povestitorii de filme, asta chiar că a dispărut).
Oricum, ce voiam să vă spun: bre, dacă am prin lista oameni care se au bine cu cei doi (hai, că știu că am și câțiva postaci pesediști în listă) întrebați-i dacă au văzut “Omul păianjen se întoarce” să mi-l povestească și mie, că n-a vrut tata să-mi dea bani să mă duc la cinema in săptămâna aia…
Epoca Dancilă
Mă întreb cum o să rămână în istorie actuala guvernare. Avem Mineriadele, fenomenul Caritas, Epoca de Aur, dictatura lui Carol al 2-lea, domnia lui Cuza, perioada Fanariotă… dar cum or să-și amintească oamenii de Dăncilă?
Probabil că prin 2040 o să auzim discuții de genul:
– Frateeee, îs obosit, n-am dormit deloc noaptea trecută. Aseară n-aveam somn, am băgat pe la zece jumate’ un episod din Dăncilă și până la urmă m-am uitat la 2 sezoane întregi. Băi, râdeam să leșin, îmi băteau vecinii în țeavă, da’ nu puteam dracu’ să mă opresc din râs.
Despre vizitei premierului Viorica Dăncilă în Spania
Una pentru fanii serialului Seinfeld:
Mai țineți minte episodul cu petrecerea lui De Mayo? Ăla care dădea fiecărui invitat câte ceva de făcut? (Elaine, poți să păzești hainele invitaților? Jerrry, ai grijă să pună nimeni paharele direct pe mobilă!)
Cam așa îmi imaginez și discuțiile care au avut loc în timpul vizitei premierului Viorica Dăncilă în Spania:
– Tu de ce ești aici?
– Trebuie să fiu cu ochii pe Dăncilă, să nu greșească scaunul. Dar tu?
– Eu trebuie să stau cu ochii pe ea să nu bea apă din acvariu.
Un fel de iubire imposibila
Îl știam de mulți ani, de la Tv, dar până azi nu-l întâlnisem niciodată.
Pare mai înalt și mai impunător la Tv… nu știu, parcă și vocea îi sună altfel, mai autoritară…
Era pe trotuarul de lângă gardul Cotroceniului, pe colț cu Grădină Botanică. Tuns, aranjat, îmbrăcat frumos dar crispat rigid în mișcări, se vedea că e emoționat ca un licean înainte de primul sărut. Murmura ceva și m-am gândit că probabil repetă vreo poezioară de dragoste, iar în mâna transpirată ținea un trandafir roșu pe care, văzându-mă, a încercat stângaci să-l ascundă sub sacou.
Se vedea că-l stânjenește prezența mea, așa că i-am făcut încurajator cu ochiul și-am dat să trec mai departe, când el a izbucnit:
-Băi hahaleră, să-i faci cu ochiu’ lu mă-ta care te-a făcut prost așa, nu mie, ai înțeles, băă? Ce te uiți așa, e numa’ vina lu’ tractoristu ăla de Dragnea, numa’ el m-a făcut să-l iubesc pe mutălău’ ăsta de Iohannis