Author: clevetitorul

Pachete diferențiate în funcție de contribuții – partea a 2-a

Pentru că foarte mulți oameni s-au arătat interesați de postarea cu instituțiile statului au introdus pachete diferențiate în funcție de contribuții, în special de partea cu jandarmii, am cerut informații la ministerul de interne și acum știu ce-o să se întâmple la următoarele mitinguri

Ministerul de interne o să importe niște jandarmi “Made în China”-cică-s mai ieftini decât ăștia de rasă pură pe care îi are în momentul de față.

Așadar, stați liniștiți, că bătaie tot o să luăm, depinde doar calitatea bătăii administrate.

Ai salariu frumos, cotizezi și-ți permiți servicii de calitate, iei bătaie de la jandarmi autentici, crescuți pe plaiurile mioritice (unii dintre ei au și pedigree, vă zic eu)

Dacă ești protestatat sărăntoc o să iei bătaie de la jandarmii chinezești. Măcar eu am doar 1.70 (sanchi, port pantofi cu talpă inaltă), dar ce te faci dacă ești un găligan de doi metri și te văd prietenii la televizor cum te bat niște jandarmi de un metru jumate?

Una despre serviciile medicale diferențiate în funcție de contribuții

Văd că s-a supărat lumea pe domn’ ministru Teodorovici pentru faza aia cu pachetele de servicii medicale diferențiate în funcție de contribuții.

O fi o idee bună, o fi una proastă? Sigur, nu este potrivită cu doctrina unui partid de stânga, dar PSD-ul nu doar că nu este un partid de stânga, nu este un partid, pur și simplu e … altceva. În fine, cred că asta e doar primul pas. Dacă ține, probabil că o să repete manevra și cu restul serviciilor publice.

Ia să încercăm noi să ne imaginăm cum o să arate viitorul într-o Românie în care toate instituțiile statului au introdus pachete diferențiate în funcție de contribuții.

****************************
Situația 1: unui cetățean i-a luat foc apartamentul. Comandantul echipei de pompieri îi explică flegmatic proprietarului:
– Boss, n-am ce-ți face. La cât plătești n-am cum să-ți sting toată casa. Uite, eu îți sting balconul și sufrageria și gata, am oprit apa. Ei, dacă dai și tu o bere acuma, poate mai târziu s-or pișa băieții pe focul din hol, da’ cu restul chiar că tre’ să te descurci, soarta…
***************************************************
Situația 2: Întorsura Buzăului, iarna. Șeful echipei de dezăpeziri urlă exasperat la o băbuță care-și frânge mâinile lângă el:
– Mamaie, înțelege omenește, că m-ai înebunit de cap. Nu-ți ajunge pensia pentru pârtie, uite-aici, în tabel. Vezi? La pensia care-o ai, dacă vrei le spun la băieți să-ți facă un om de zăpada în ogradă… dacă vrei, dacă nu, sănătate. Vezi ca la primăvară vin inundațiile, pune mâna si-nvață să-noți, n-o mai arde aiurea pe-aici că anu’ asta nu mai vine barca. Adică vine ea și barca, da’ la alții, nu la matale. …
********************************
Situația 3 (jumătatea plină a pharului): Piața Victoriei, la proteste, doi jandarmi au încolțit un protestatar slăbănog:
 
Jandarmul unu, cu tubul de spray în mână: De ce huidui, măi animalule?
 
Jandarm doi (încet, către colegul lui): Bă, stai așa, c-a zis domn’ colonel să nu-i mai gazăm pe-ăștia care nu plătește. Ia dă datele-ncoa, să întreb la centru ce salar are…
 
… un moment de tăcere, apoi jandarmul doi îi arată primului ecranul telefonului: Na, că era să-l bați pe gratis…
 
Jandarm unu, clătinând din cap și băgând spray-ul la loc:
– Bă, da’ era să mă facă fraieru’ ăsta. L-am văzut așa, cu ochelari, am zis că are salar frumos, și când colo…

 

Jandarm doi (catre coleg): De-aia e bine să întrebi înainte, să nu-ți pară rău pe urmă.
(Apoi cu dispreț către protestatarul care îl privește speriat): – Du-te bă’ săracule care ești tu sărac, du-te și ia-ți un job ca lumea, că ție nu-ți ajung banii nici de bastoane. V-ați învățat să mâncați bătaie gratis, ai dracu’ tefelisti.

În postarea anterioară am zis că nu cred că mașina timpului există. Și totuși…

Aveam vreo 13-14 ani, tocmai terminasem o miuță și fugisem în casă să văd “Toate pânzele sus” când a bătut cineva la ușă (tata n-a reușit niciodată să repare soneria).

Am deschis ușa fără să mă uit pe vizor (nu se vedea bine prin el, că tata nu-l fixase bine) și m-am pomenit față în față cu doi bărbați înalți, bine legați (puțin cam burtoși ce-i drept), cu niște căști ciudate pe cap de ziceai că-s din Captain Power, dacă mai țineți minte serialul.

– Cătălin Hulea? m-a întrebat unul dintre ei.
– Da, nenea, am zis eu și n-am apucat să zic mai multe, că mi-au și dat cu un fel de spray în ochi, m-au pus jos și-au început să-mi tragă bastoane.
– Aha, tefelistule, ai fugit pe 10 August, credeai că scapi, aaa?
– Stai nenea, nu mai da, că n-am făcut nimic, azi suntem în iulie cum să fug în august…
– Uite-l a dracu, asta de mic avea gura mare. Ia dă-i bă și-o citație, că prea are tupeu. Scrie acolo, ten-ta-ti-vă, cu n, nu m, boule, așa, tentativă de lo-vi-tură de stat. Gata, ai scris?
– Na, ia de-aici fraiere, mi-au zis îndesându-mi o hârtie în sân (n-aveam buzunare, că mama nu le-avea cu cusutul). Hasta la vista, fraiere, ne vedem în 2018.

 

Au dat să plece dar s-au oprit puțin, au vorbit ceva între ei, au început să radă și s-au întors către mine: 
– Auzi bă, ai văzut Războiul stelelor? 
– Da, nenea
– Da’ Imperiu’ contraatacă?
– Încă nu l-au dat, am răspuns eu cu ultimele puteri
– Păi vezi că Vader e tac-su lu’ Luc, mi-au aruncat peste umăr și-au plecat râzând de le tremurau burțile.

Reproducerea la parlamentari

Trebuie să-i cer scuze domnului senator Șerban Nicolae pentru că ieri, într-o postare vădit tendențioasă, am râs de el și de cercetarea lui privind șansele de reproducere pe care le au bărbații fără femei.

De fapt, domnul senator a utilizat metode științifice (mai exact, metoda inducției matematice) pentru a ajunge la uimitorea concluzie că bărbații nu se pot reproduce dacă nu au femei.

Pasul numărul 1 pentru a demonstra că “n” miliarde de bărbați nu se pot reproduce fără femei este să calculezi valoarea de adevăr pentru cea mai mică valoare a lui n (adică 1).

Drept urmare, Șerban N. s-a încuiat singur în baie și a încercat să se reproducă…

O statistică exactă, de la Șerban Nicolae

Îl mai țineți minte pe Cănuță, om sucit? Cum a stat el să numere câte râuri are Europa și câți domni a avut Țara Romanească?

Multă vreme m-am întrebat ce naiba or face parlamentarii toată ziua.

Ei, uite că în cazul lui Șerban Nicolae știm răspunsul: a numărat bărbații și femeile, de-aia știe că avem 3 miliarde de bărbati și 4 miliarde de femei.

Din profundele cugetari ale domnului Șerban Nicolae

Șerban Nicolae combate teoria evoluționistă. Ce înseamnă asta?

Pe scurt, ar fi cam așa:
În timp ce noi toți susținem că am evoluat din maimuțe, domnul senator susține că el n-a evoluat. Bine, Șerbane, dacă așa zici tu…

Povestitorul de filme

Pe vremea lui Ceaușescu fiecare scară de bloc avea câte un băiet (erau și fețe, dar mai rar) cu un dar aparte: povestitorul de filme.

Povestitorul de filme era, cum să vă zic, un personaj foarte important pentru toată drăcărimea din cartier. Spre ex, dacă nu te puteai decide între Sora 13 și Zorro, îl întrebai pe povestitor la ce film se duce și tu te duceai liniștit să-l vezi pe celălalt, pentru că nu pierdeai nimic.

Exista chiar și o ierarhie a povestitorilor de filme: erau ăia meseriași, peste ei cei care povesteau un film de parcă-l vedeai în fața ochilor, apoi cei care povesteau atât de bine încât puteai să minți spunând că ai văzut chiar tu filmul și, deasupra tuturor, erau ăia creativi, care le ziceau așa de bine că versiunile lor erau mai mișto decât originalul.

Eu credeam că ocupația asta a dispărut după revoluție, dar ascultându-i pe Livache și pe Pandeleasca povestind despre asasini, masoni, urmăriri cu mașini și altele de felul asta îmi dau seamă că m-am înșelat în privința asta cam cum m-am înșelat când am avut încredere în unu’, Emil Constantinescu (nu-l știți voi, spre deosebire de povestitorii de filme, asta chiar că a dispărut).

Oricum, ce voiam să vă spun: bre, dacă am prin lista oameni care se au bine cu cei doi (hai, că știu că am și câțiva postaci pesediști în listă) întrebați-i dacă au văzut “Omul păianjen se întoarce” să mi-l povestească și mie, că n-a vrut tata să-mi dea bani să mă duc la cinema in săptămâna aia…

Epoca Dancilă

Mă întreb cum o să rămână în istorie actuala guvernare. Avem Mineriadele, fenomenul Caritas, Epoca de Aur, dictatura lui Carol al 2-lea, domnia lui Cuza, perioada Fanariotă… dar cum or să-și amintească oamenii de Dăncilă?
Probabil că prin 2040 o să auzim discuții de genul:
– Frateeee, îs obosit, n-am dormit deloc noaptea trecută. Aseară n-aveam somn, am băgat pe la zece jumate’ un episod din Dăncilă și până la urmă m-am uitat la 2 sezoane întregi. Băi, râdeam să leșin, îmi băteau vecinii în țeavă, da’ nu puteam dracu’ să mă opresc din râs.

Despre vizitei premierului Viorica Dăncilă în Spania

Una pentru fanii serialului Seinfeld:

Mai țineți minte episodul cu petrecerea lui De Mayo? Ăla care dădea fiecărui invitat câte ceva de făcut? (Elaine, poți să păzești hainele invitaților? Jerrry, ai grijă să pună nimeni paharele direct pe mobilă!)

Cam așa îmi imaginez și discuțiile care au avut loc în timpul vizitei premierului Viorica Dăncilă în Spania: 
– Tu de ce ești aici?
– Trebuie să fiu cu ochii pe Dăncilă, să nu greșească scaunul. Dar tu?
– Eu trebuie să stau cu ochii pe ea să nu bea apă din acvariu.

Un fel de iubire imposibila

Îl știam de mulți ani, de la Tv, dar până azi nu-l întâlnisem niciodată.

Pare mai înalt și mai impunător la Tv… nu știu, parcă și vocea îi sună altfel, mai autoritară…

Era pe trotuarul de lângă gardul Cotroceniului, pe colț cu Grădină Botanică. Tuns, aranjat, îmbrăcat frumos dar crispat rigid în mișcări, se vedea că e emoționat ca un licean înainte de primul sărut. Murmura ceva și m-am gândit că probabil repetă vreo poezioară de dragoste, iar în mâna transpirată ținea un trandafir roșu pe care, văzându-mă, a încercat stângaci să-l ascundă sub sacou.

Se vedea că-l stânjenește prezența mea, așa că i-am făcut încurajator cu ochiul și-am dat să trec mai departe, când el a izbucnit:

-Băi hahaleră, să-i faci cu ochiu’ lu mă-ta care te-a făcut prost așa, nu mie, ai înțeles, băă? Ce te uiți așa, e numa’ vina lu’ tractoristu ăla de Dragnea, numa’ el m-a făcut să-l iubesc pe mutălău’ ăsta de Iohannis