Proiectul Vrajitoarea cea Rea

Iar s-au supărat bucureștenii pe duamna primar, de data asta pe motiv că a dispărut de vreo nouă zile și nu știe nimeni de ea.

Mi se pare puțin exagerată reacția bucureștenilor. Acum, serios, voi dacă ați avea banii Găbiței ce-ați face?

Ați sta în orașul asta urât și plin de probleme (totul e la pământ: străzile, trotuarele, semafoarele, transportul public, sistemul de canalizare, Radet-ul etc, etc) sau v-ați duce să vizitați niște orașe mișto de prin Europa?

…sau orașele mișto din Asia, din America… la naiba, cred că și capitalele țărilor din Sahel arată mai bine decât Bucureștiul

Proiect Vrăjitoarea din Voluntari – partea a II-a, Întoarcerea vrăjitoarei

Vești proaste pentru bucureșteni

Vrăjitoarea cea rea care sălășluiește undeva pe la marginea de răsărit a Bucureștiului a revenit astăzi în oraș, spre marea dezamăgire a celor care se gândeau că am scăpat de piaza cea rea.

Duamna primar (așa-i spun unii vrăjitoarei) a declarat că a fost puțin bolnavă dar că intenționează să-și continue mandatul (cu alte cuvinte are de gând să strice și ce a mai rămas din amărâtul ăsta de oraș).

Asta e, n-am avut noroc, nu ne rămâne decât să ne pregătim sufletește pentru a da ochii cu iepurioii aia hidoși și cu ceilalți monștri care, sub oblăduirea Găbitei, și-au făcut un obicei din a bântui pe străzile capitalei ca se ne strice nouă sărbătorile.

Una despre serviciile medicale diferențiate în funcție de contribuții

Văd că s-a supărat lumea pe domn’ ministru Teodorovici pentru faza aia cu pachetele de servicii medicale diferențiate în funcție de contribuții.

O fi o idee bună, o fi una proastă? Sigur, nu este potrivită cu doctrina unui partid de stânga, dar PSD-ul nu doar că nu este un partid de stânga, nu este un partid, pur și simplu e … altceva. În fine, cred că asta e doar primul pas. Dacă ține, probabil că o să repete manevra și cu restul serviciilor publice.

Ia să încercăm noi să ne imaginăm cum o să arate viitorul într-o Românie în care toate instituțiile statului au introdus pachete diferențiate în funcție de contribuții.

****************************
Situația 1: unui cetățean i-a luat foc apartamentul. Comandantul echipei de pompieri îi explică flegmatic proprietarului:
– Boss, n-am ce-ți face. La cât plătești n-am cum să-ți sting toată casa. Uite, eu îți sting balconul și sufrageria și gata, am oprit apa. Ei, dacă dai și tu o bere acuma, poate mai târziu s-or pișa băieții pe focul din hol, da’ cu restul chiar că tre’ să te descurci, soarta…
***************************************************
Situația 2: Întorsura Buzăului, iarna. Șeful echipei de dezăpeziri urlă exasperat la o băbuță care-și frânge mâinile lângă el:
– Mamaie, înțelege omenește, că m-ai înebunit de cap. Nu-ți ajunge pensia pentru pârtie, uite-aici, în tabel. Vezi? La pensia care-o ai, dacă vrei le spun la băieți să-ți facă un om de zăpada în ogradă… dacă vrei, dacă nu, sănătate. Vezi ca la primăvară vin inundațiile, pune mâna si-nvață să-noți, n-o mai arde aiurea pe-aici că anu’ asta nu mai vine barca. Adică vine ea și barca, da’ la alții, nu la matale. …
********************************
Situația 3 (jumătatea plină a pharului): Piața Victoriei, la proteste, doi jandarmi au încolțit un protestatar slăbănog:
 
Jandarmul unu, cu tubul de spray în mână: De ce huidui, măi animalule?
 
Jandarm doi (încet, către colegul lui): Bă, stai așa, c-a zis domn’ colonel să nu-i mai gazăm pe-ăștia care nu plătește. Ia dă datele-ncoa, să întreb la centru ce salar are…
 
… un moment de tăcere, apoi jandarmul doi îi arată primului ecranul telefonului: Na, că era să-l bați pe gratis…
 
Jandarm unu, clătinând din cap și băgând spray-ul la loc:
– Bă, da’ era să mă facă fraieru’ ăsta. L-am văzut așa, cu ochelari, am zis că are salar frumos, și când colo…

 

Jandarm doi (catre coleg): De-aia e bine să întrebi înainte, să nu-ți pară rău pe urmă.
(Apoi cu dispreț către protestatarul care îl privește speriat): – Du-te bă’ săracule care ești tu sărac, du-te și ia-ți un job ca lumea, că ție nu-ți ajung banii nici de bastoane. V-ați învățat să mâncați bătaie gratis, ai dracu’ tefelisti.

Primul meu scenariu

Filmul anului: Soroș Mondialu’ vs Livache al Romaniei
*
Gata, vă anunț că mi-am schimbat ocupația. Renunț la psihologie, m-am apucat să scriu scenarii pentru filme SF de acțiune și în continuare o să va prezint primul meu scenariu (bine, e doar un sketch pentru moment) în care este vorba despre războiul total dintre un miliardar malefic și un politician cu (mult prea) multe secretare (un fel de Alien vs Predator, da’ mult mai mișto).

*

Primul cadru:

Pe la începutul anilor ’90 miliardarul (un evreu născut în Ungaria, stabilit în SUA, să-i spunem George) își face concediul împreuna cu un grup de prieteni într-o țară săracă, abia ieșită din comunism (să spunem, România). În timp ce se aflau printr-un județ prăfuit din sudul țării (să spunem Teleorman) se opresc la o cârciumă la o porție mititei cu muștar și o halbă de bere.

Din una-n-alta, mai un rând de bere, mai niște alune, mai niște manele, iar bere, iar manele, alea-alea, petrecerea se întinde până noaptea târziu și americanii pleacă acasă pe 7 cărări.

*
Scena a doua (intriga):

O lună mai târziu, undeva în New York, miliardarul cel malefic se pregătește să plece la bursă să cumpere niște țări. În timp ce-și verifică hârtiile dă peste o chitanță scrisă de mână și începe să zâmbească amintindu-și de chiolhanul din România.

– Bă, ce țară, ce oameni, ce bere bună au acolo. Oare n-o fi de vânzare România asta? se întreabă miliardarul zâmbind melancolic.

– Bă frățică, da’ ce-i asta? se întreabă el la un moment dat, încetând să mai zâmbească. Golden de Odobești, 4 sticle, fasolică afumată, 2 porții, castraveciori… da’ noi n-am comandat așa ceva… javra aia de ospătar m-a tras în piept cu nota de plată…

Pe măsură ce se gândește mai mult, lui George miliardarul i se schimbă dispoziția precum agentului din Suspecți de serviciu când și-a dat seama că K. Spacey i-a tras-o și lui, și întregii secții de poliție (fără nicio legătură cu acuzațiile de hărțuire sexuală aduse lui Spacey – aaa, de fapt cred că mai bine scot asta din scenariu).
Noi și noi amintiri i se deșteaptă în minte, și, mai presus de orice, zâmbetul perfid am ospătarului mustăcios, o imagine care o să-l bântuie până la sfârșitul vieții.

– Asta n-o să rămână așa, își spune George, în timp ce formează numărul CIA-ului. Alo, Jonny? Eu îs, mă, George. Da, mă, Soroș. Bă, auzi, ia zi, cum îl chema pe chelnerul ăla din România? Liviu? Liviu și mai cum? Aha, gata am notat. Auzi, da’ n-ai niște asasini de vânzare? Patru? Bă, cam scump. Patru? N-am nevoie de atâția…aaa, cumpăr 3 și-al 4-lea e gratis, la pachet, cum ar veni. Bun, hai că iau un pachet promoțional. Da’ vezi să mi-i trimiți încă de azi, că am nevoie de ei.

*
partea a 3-a:

Abia acum lucrez la ea, da’ vă zic eu că are de toate: secretare sexoase, deturnări de fonduri europene, pomeni electorale, alte secretare-mai sexoase decât primele, demonstrații și bătăi cu jandarmii, scene comice cu miniștri analfabeți, spioni și servicii secrete, icoane pe pereții jandarmeriei, alte secretare (o grămadă de secretare apar în filmul meu).

Singura problemă ar fi că în film apar atât de multe scene cu M**e PSD încât nu cred că o să fie acceptat pe marile ecrane, probabil o să fie lansat direct pe Youporn. Ei, lasă că românii nici măcar n-au nevoie să vadă filmul asta la cinema, îl pot vedea live în jurul lor.

Au fost sau n-au fost avertismente?

Văd că se tot plânge lumea de intervenția jandarmilor de pe data de 10 August. Pe de altă parte, jandarmii susțin că au avertizat manifestanții că urmeaza o intervenție în forță, așa că cei care nu au încasat-o sunt vinovați de ignorarea avertismentelor jandarmeriei.

Păi hai să vedem:
1. Au anunțat prin portavoce că urmează intervenția în forță. Oamenii spun că era gălăgie de la muzică și vuvuzele, că portavocea nu era nici măcar pornită, că jandarmul care a trimis avertismentul vorbea în șoaptă, chestii din astea. Bun, să admitem că n-ați auzit.

2. Orice prost știe că peste 90% din comunicare este non-verbală. Jandarmii sunt și ei*** foarte bine informați asupra acestui subiect, așa că au apelat și la această modalitate de comunicare. Astfel, nenea ăla imbrăcat în alb (eu credeam că e vreun mafiot columbian, ceva, dar când colo e ditamai colonelul sau ce-o mai fi și el) toată seară a făcut semne din sprâncene către manifestanți.

Deci, precum spuneam, al doilea avertisment (ignorat ca și primul) a fost transmis prin ridicarea repetată a sprâncenelor către manifestanți

3. Mai mult decât atât, Vanghelia Gușterova (adică Baba Vanga, pentru cine nu știa) a prezis exact data și locul intervenției jandarmilor, numărul de lovituri de baston care urmau a fi aplicate, ba a prezis chiar și numele gazului care urma a fi folosit.

Așadar, vi s-au dat destule avertismente. Dacă ați ales să le ignorați pe toate, e problema voastră, băi anarhiștilor soroșiști.

Mai bine le-ați mulțumi jandarmilor că au fost băieți finuți și v-au dat doar o bătaie din aia omologată, conform standaredelor UE. Având în vedere că majoritatea jandarmilor sunt veniți direct de la coada vacii vă puteau da o bătaie de-aia tradițional-ghiolbănească de vă trecea cheful de a face sex oral cu mult-iubitul nostru partid.

*** Nu-i așa că în punctul marcat cu steluțe v-ați gândit că urmează ca eu să pun la îndoială IQ-ul jandarmerilor? N-ați nimerit-o, eu îi respect și îi apreciez foarte mult pe subalternii doamnei Carmen Dan. Cam la fel de mult pe cât o respect și o apreciez pe șefa lor, Doamna Carmen Dan însăși.

Noi vă scoatem din beci, noi vă omorâm in bătaie

Frumos le mai spune nenea ăsta de la jandarmerie (Jandarmeria Satu Mare, in caz că vreți să-i comunicați ceva)

Probabil că dacă jandarmeria română ar scrie un mesaj pentru victimele violenței domestice, acesta ar suna cam așa:
“Îți place când soțul tău cară sacoșele grele de la piață?
Îți place când mută mobila?
Îți place când bate covoarele?
Aaaa, atunci când se îmbăta și te bate pe ține nu-ți mai place, ai?”

Și iar vorbim despre protestatarul amendat la Festivalul Luminilor

Bă frate, văd că nu mai tăce lumea cu cel protestatar încătușat la Festivalul Luminilor. Acuma, drept să spun, oameni mai cârcotași decât românii greu mai găsești. Păi dacă poliția stă degeaba – nu e bine. Dacă amendează mămăile care vând zarzavat fără factură, iar nu e bine. Dar uite ca nici atunci când încătușează un infractor periculos care proiectează lumini pe pereți nu e bine.

Păi bine, mai cetățeni, pe cine ați vrea și voi să aresteze poliția? Pe ăia din clanul Duduienilor? Băi, băgați-va mințile în cap. Nu doar că Duduienii se au bine cu șefii pesediști (citiți aici, dacă nu credeți ), dar voi ați văzut cum arată Duduienii? Păi ce, au tupeu polițiștii să sară la ei? Voi ați avea? Ei, vedeți? Cum vă este vouă frică de interlopi, tot așa le este și polițiștilor.

La urma-urmei, dacă facem abstracție de uniformă, cătușe, bastoane, pistoale, aparatură și alte dotări, ce sunt polițiștii? Niște oameni ca toți ceilalți, doar că primesc niște bani nemeritați de la statul român – salariu și tot felul de sporuri (dar statul e oricum prost și aruncă aiurea banii publici).

O intrebare despre marele miting

Eu nu înțeleg o chestie: ce naiba caută Tăriceanu-5-neveste și Dragnea-cel-cu-multe-amante la mitingul pentru susținerea familiei tradiționale. O fi vorba despre familia tradițională turcă și nu știm noi?

Când șuții sunt generoși

O poveste veche, de pe vremea când eram student. Eram în stația de la Cișmigiu și, la un moment dat, a oprit un troleibuz din care au coborât patru domni cam la 35–40 de ani și o doamna in vârstă care se ținea scai de ei.

– Domnule, dumneata mi-ai furat telefonul, i-a spus doamna unuia dintre domnii mai sus-menționați, un gentleman elegant, îmbrăcat cu pantaloni de stofă, cămașă, cravată și o geacă de piele (de petice, cu multe fermoare lucitoare, cum se purta pe vremea aia).

– Ce-ai fă nebuno, se apăra domnul, vezi-ți de treabă, vezi că te caută moartea pe-acasă și tu pierzi vremea p-acilea

– Domnule, dumneata ești un hoț și mi-ai furat telefonul. Ajutor, chemați poliția, s-a adresat doamna către oamenii din stație care, firește, nu mișcau un deget.

– Ce-ai făi, a intervenit un alt domn din grup, unul cu o ceafă care se revărsa peste tricoul mulat. Cauți p*lă, ce-ai? Ia hai, vino-ncoa dacă vrei p*lă, hai că-ți dau io de te saturi, a adăugat el, arătînd spre zona în care doamna ar fi putut să găsească mult-lăudata marfă.

– Domnule, dă-mi telefonul inapoi, că nu scapi de mine, a continuat doamna, ignorînd serviciile oferite de gigolo-ul cu ceafă groasă. In buzunarul ăla, a insistat doamna arătînd spre unul dintre multiplele buzunare care împodobeau geaca de piele, ai telefonul meu. Dă-mi telefonul!!!

– Ăstaaaa? a zis contrariat domnul-geacă-de-piele, scoțînd un telefon din buzunarul indicat. Ăsta-i telefonul mei, mi l-a dat cadou nevastă-mea. Băi frățioare, baba asta-i chiar că-i nebună. Du-te bre, acasă, te iei de oameni aiurea.

– Pleacă făi, n-ai moș acasă, a intervenit iar gigolo-ceafă-groasă dîndu-i doamnei un mic brânci.

– Domnule, ăla e telefonul meu — și în momentul acela, ceilalți doi domni care până atunci stătuseră deoparte au simțit nevoia de a interveni în discuție, așa că s-au întors către geacă-de-piele și unul dintre ei (un domn impunator, un soi de Corrado Cattani —  doar ca era ceva mai bronzat și burtos) a mârâit ceva de genul:

– Dă-i-l bă, dă-l în p*la mea de ciuruc, nu vezi că se uită lumea ca la urs?

Al patrulea domn nu a zis nimic, s-a mulțumit să se strâmbe sugestiv înspre doamna care nu contenea cu vociferările și să dea din cap în semn de aprobare.

Clătinând din cap contrariat, domnul-cu-geacă-de-piele (de petice, cum se purta pe-atunci) i-a întins doamnei telefonul pe care, să nu uităm, domnul nu-l furase ci îl primise cadou de la soție și i-a zis cu dezgust doamnei (sau babei, cum preferați):

– Ia bă sărăcie de-aici, că nu mai taci, după care cei patru domni au plecat fără să mai încerce să-și recupereze măcar sim-ul din telefonul revendicat de doamna cea cu gură mare. In timp ce treceau pe lângă mine l-am auzit pe gigolo-ceafă-lată spunând cu ciudă (dar și cu o oarecare admirație):

– Bă a dracului babă, mai avea puțin și sărea la bătaie. Băi, ascultă-aici la mine, asta moare cu tine de gât.

-Lasă-ma dreacu’ a replicat geacă-de-piele, nu mă mai combin în viața mea la martalogi. De-acuma-ncolo numai cu studenți, că ăia… și n-am reușit să aud și restul acestei conversații așa că nu știu cum erau studenții in viziunea respectivului domn.

 

Acum, de ce mi-am amintit de povestea asta. Pentru că am citit că săptămâna trecută Bombonica Prodana (soția unui anume L. Dragnea, nu știu dacă-ați auzit de el) a băgat mâna in poșetă și a scos niște bani pe care i-a dat ca să acopere un prejudiciu de care oricum nu era vinovată, dar a facut-o numai așa, ca să tacă odată sărăciile astea de români.